Sa nu minti!
E o porunca intre celelalte 10. Un principiu de care te lovesti de mai multe ori in viata. O invatatura primita in familie inca de cand incepi sa vorbesti. Auzi de atatea ori indemnul asta, incat la un moment dat se banalizeaza si chiar e de asteptat sa-ti vina in minte intrebarea: bine, dar oare nu exista situatii in care e mai bine sa nu spui un anumit adevar?!
Daca eu de exemplu am o prietena buna. Foarte buna. Maritata. Si ... fericita in casnicia ei sa zicem. Si neaparat geloasa. Si usor de dezechilibrat emotional. Iar intr-o zi, intamplator ori nu, dau nas in nas cu barbatu-su ... cu o blonda in brate si dragastos foarte. Eu ce fac? Ii spui prietenei sau nu? Ca o stiu geloasa si mi-e ca cine stie ce nebunie face ... sa-mi asum oare riscul asta in numele adevarului absolut?! Greu de dat un raspuns monosilabic. Poate mi-ati sugera sa o iau pe departe, sa o pregatesc in asa fel incat sa pot la un moment dat sa-i spun, atunci cand as fi sigura ca n-ar reactiona negativ. Sa zicem c-as incerca asta, sa o iau la o discutie "ipotetica", adica uite, cum ai reactiona tu daca s-ar intampla lucrul x? Si ...? ipotetic poti reactiona intr-un fel si in realitate in cu totul alt fel. Asa ca revin de unde am plecat. Mi-as asuma riscul de a-i spune adevarul? Poate daca din experienta noastra de prietenie de ani de zile as sti ca ar putea gestiona cu brio un astfel de eveniment, probabil as alege sa-i spun. Desi ... oamenii reactioneaza atat de neasteptat incat ...
Sa luam alt exemplu. Mai dramatic. Afli de la doctorul care urmareste indeaproape evolutia bolii unui cunoscut ca acesta mai are de trait cateva luni (si daca nu ma insel, cazurile acestea nu se comunica direct bolnavului, ci familiei). Ce faci? mai ales ca respectivul te intreaba ce a zis doctorul, ce pronostic a dat. Poate daca ii spui o sa intre in stare de depresie accentuata si cele cateva luni se pot reduce la cateva saptamani. Ori poate dimpotriva, se va incapatana sa demonteze pronosticul fatidic si va cauta cu orice mijloace un tratament care sa-l salveze ... poate il va si gasi. Sau poate doar va alege sa-si traiasca ultimele luni in pace, armonie cu cei din jur pentru a putea pleca dincolo impacat.
Ai un alt prieten. Care, dupa parerea ta, greseste intr-o privinta. Nu e neaparat un adevar absolut, la urma urmei cine esti tu sa judeci ce si cat a gresit? dar ... asta e parerea ta, ca a facut o greseala sau ca in ultimele saptamani are un comportament aiurea ori te-a suparat cu ceva. Ce faci? ii spui, riscand sa provoci o cearta ori nu-i spui ca sa eviti asta, dar in sinea ta faci cativa pasi inapoi in prietenia asta, pastrandu-ti insa in continuare masca de prieten la catarama.
Cine are nevoie de adevar? Si mai ales de ce?
Am avut o intelegere zilele astea, desi inca nu e foarte cristalizata.
Trebuie sa fii pregatit pentru a obtine adevarul. Si cred ca sunt putini aceia care sunt pregatiti sa primeasca adevarul. Ce inseamna sa fii pregatit? multe ... sa ai echilibrul necesar pentru a putea ramane in continuare centrat, sa ai putere de discernamant, sa poti accepta orice de la oricine, sa te poti accepta asa cum esti ... si alte aspecte desigur ...
Este o parabola care mi-a placut cu un discipol care cauta adevarul, iar maestrul il tine ceva timp cu capul sub apa pana cand e mai-mai sa se inece, iar apoi ii spune ca va gasi adevarul atunci cat il va cauta atat de mult cu cat a cautat sa iasa la suprafata apei sa respire.
Atunci cand cauti Adevarul (cu A mare), nu poti spera sa-l gasesti daca drumul ti-e presarat de minciuni.
