Fiecare are motivele lui / ei pentru a scrie, mai mult sau mai putin constientizate. Eu ... scriu din mai multe motive. In primul rand e modul meu de exprimare care ma ajuta rand sa sintetizez niste lucruri, intelegeri, lectii de viata. Apoi e dorinta de a impartasi cu alti ideile care-mi trec prin cap. Ori prin inima. Fara a avea pretentia de a scrie adevaruri universale, cu riscul sa ma contrazic la un moment dat (dar si asta face parte, nu-i asa, din evolutie sau macar din introspectie). Este si dialogul meu cu Lumea, un fel de mailuri catre Univers. Sunt si mai ales au fost in momente dificile medicamente pe care singura le-am creat si mi le-am administrat dupa necesitati. Si mi-au prins tare bine.
Sunt si reminder-uri. In caz ca incep sa uit un lucru pe care l-am constientizat la un moment dat, il recitesc. Un fel de refresh. De exemplu, mi-am adus aminte azi ca nu avem nimic de demonstrat. Nici sefilor ca suntem capabili si seriosi, nici celor din jur ca tinem la ei. E suficient sa ne purtam firesc, natural, poate chiar instinctiv. Iar ei vor sti. Sau nu. Vor sti daca sunt pe aceeasi lungime de unda cu noi, deschisi si dornici sa ne priveasca. Iar daca nu vor sti, nu inseamna decat un singur lucru: there is nothing there. Degeaba vom incerca sa ne dam peste cap pentru a "demonstra", degeaba ne vom stradui sa facem de o suta de ori mai mult decat ni se cere, e un efort care nu duce nicaieri. E bine sa-l facem din cand in cand insa, tocmai pentru a ne da seama ca nu ajuta la nimic. Pur si simplu - vezi sau nu vezi.
Si mai scriu pentru cei care vor sa ma cunoasca.
