Astazi a fost o zi perfecta. M-am dat jos din pat cu greu dimineata, stiind ca trebuie sa infrunt o intalnire tare dificila la munca, dar m-am consolat cu ideea ca de maine (ori din seara asta) incepe week-end-ul. Am raspuns la vreo 20 de telefoane si am mai dat si eu inca o data pe-atat ca sa rezolv doar treburile cele mai urgente de la serviciu (celelalte pot sa-si astepte linistite sorocul saptamana viitoare). Asta dupa ce intalnirea aceea dificila (care n-a fost chiar asa grea pana la urma) s-a finalizat mai repede decat speram. Am plecat la 5 fix ca sa ajung la doctor (nimic grav de altfel). Am urcat si am coborat zeci de scari pe drumuri si am ocolit toate baltile. M-am carat cu 2 plase pline ochi de la supermarket pana acasa. Mi-am platit intretinerea (in termen deci). Am asteptat cu calm mai mult de 10 minute pana apa de la dus sa devina normala ca sa pot face si eu o baie. Normala, adica fara rugina. Ca cei de la Renel lucreaza de zor zilele astea cica. Am mancat si am plecat in graba la cursul de dans de unde abia m-am intors. Nu prea-mi mai simt picioarele. Dar imi simt sufletul zburand. Am mai asteptat alte 10 minute sa vina la dus apa curata. Si, inainte sa ma bag in pat, mi-am facut un blog. Acest blog.
Da. A fost o zi perfecta. De ce? hm ... de ce nu?
Era sa uit sa va spun. Ultimul lucru pe care o sa-l fac inainte sa adorm. Sa-i multumesc cuiva drag care a avut in toata aceasta zi grija de mine. Si sa-i spun ca si maine o sa am nevoie de el. Multumesc, Doamne!
Da ... a fost o zi perfecta.
Sa stii ca o zi perfecta. O zi normala, dar perfecta prin normalitatea ei. Mi-a placut tot blogul tau, dar cumva asta e postul care mi-a placut cel mai mult... :)
RăspundețiȘtergereAcum ca ai public comentator, sa stii ca mai asteptam posturi :)