Pamantul mi-a dat viata
Si Apa m-a hranit,
Focul mi-a dat speranta
Iar Aerul m-a primenit.
Eu nu creez nimica doar
Caci sunt deja creata.
O viata mi s-a dat in dar
De Cel ce vesnic ni se-arata.
Noi nu vedem, nici n-auzim
Misterul ce ne inconjoara.
Nu stim (pacat!) sa multumim
Celui ce tainic ne-nfioara.
O ruga-ar fi de-ajuns, zic eu
Acum, in miez de noapte,
Spusa din inima mereu
Cu lacrimi intre mii de soapte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu