Verbe

Te-am vazut. Am simtit. N-am crezut. Si-am uitat. Apoi ... te-am visat. Si mi-am amintit.
Te-am revazut. Te-am dorit. Ai simtit. Mi-ai zambit. Am rosit. M-ai intrebat. Ti-am raspuns. Apoi, firesc, am inceput ...
M-ai cautat. M-ai sunat. Ne-am vorbit. Ti-am povestit. M-ai ascultat. M-ai crezut? Oare m-ai inteles? Asa am sperat ... Ne-am plimbat. Ne-am sarutat. Ah, da! Ne-am sarutat! Si ne-am indragostit. Am sperat. Si iarasi ti-am povestit. Tu insa ... ai tacut. Nu mi-ai povestit. Mi-ai ascuns. Dar ... te-am iertat. Si am asteptat.
Timp a trecut ... Brusc, te-ai indepartat. M-ai ignorat. Te-am sunat. N-ai raspuns. Te-ai speriat? De-asta m-ai mintit?! Am asteptat. Si iar am sperat. Tu insa n-ai mai revenit. Te-am sunat, cautat, stresat. M-ai ignorat, ignorat, ignorat. Te-am rugat chiar. Insa n-ai cedat. Ai fost neinduplecat. Prea te-am suparat ...
Intr-un final ... am renuntat. Si nici nu ti-am mai reprosat.
Gata, a trecut ... O sa uit. O sa merg. O s-alerg. O s-aleg altceva. Caci abia acum am inteles: nu trebuia ...
Dar tu? Tu ... ai inteles ceva? Crezi c-ai sa ma poti uita? Hm ... m-as mira ...