i.

Trecut-au luni de-a randul de cand nu ne-am vazut,
Trecut-au ganduri, ganduri de cand ne-am cunoscut.
Trecut este si timpul cand ne plimbam noi doi
Uitand de grija lumii si ea uitand de noi.

De-ai fi avut curajul sa vrei sa ma cunosti
M-ai fi vazut intreaga si goala, fara masti.
Caci simplul adevarul de mi l-ai fi rostit
As fi-nteles atuncea ce nu-i de povestit.

Nu de trecutu-ti teama te-a-ndepartat de mine,
Ci frica ta de viata si spaima de mai bine.
Puteam sa-ti dau iubire si sa ma darui toata,
Dar ai plecat prea brusc si ai inchis o poarta.

Nu-ti cer nimic din partea-ti, nu-ti cer nimic, ti-o spun
Acum in ceas de seara as vrea doar sa te sun
Ca sa-ti ascult iar glasul cum imi sopteste lin
Cuvintele duioase ce-n suflet se alin.

Ah! De-as putea-ntelege ce s-a-ntamplat cu noi
As merge inainte far-a privi-napoi.
Dar nu pot face asta atata timp cat simt
Ca nu e totul gata si nu pot sa te mint.

Poate ma crezi nebuna, subit exagerata
Ori poate nu vrei sa ma mai vezi vreodata.
Cu toate-acestea incerc timid pe-aceasta cale
Sa-ti cer ingaduinta, salvare si iertare.

Caci de te-am suparat vreodata, n-a fost cu-a mea vointa.
Am vrut sa stii doar asta: eu am avut credinta.
Crezut-am intr-o cale de amandoi dorita
Nici grea si nici usoara, dar sigur implinita.

Poate ca razi acuma de munca-mi istovita,
De versul chinuit, de vorba-mi nerostita.
Nu le-am gandit si nici dorit si nici imaginat,
Ele mi-au fost "dictate" in mod neasteptat.

Intr-o zi de iarna
pe ninsoare
si in frig.
Dar uite ca in final ... mi-au incalzit sufletul.

a.
9 martie 2010