Necuvintele

Uitasem de tine. Da. Nu mi-a fost usor, dar dupa lupte seculare cu gandurile, nesomnul si intrebarile mele aruncate in valtoarea infinitului tacut ... am reusit sa te uit! Ti-am inchis dosarul de personal, incheiat nu prin "acordul partilor", ci prin "demisia"ta fara preaviz. Am mutat pozele noastre de pe desktop intr-un folder si folder-ul pe un CD si CD-ul l-am pus intr-o carcasa neagra in spatele cartilor din biblioteca. Ca sa-mi fie usor sa uit de el. N-am vrut sa-l arunc, nu m-am putut indura intr-atat. Am gonit toate dorurile care ma cautau in noapte ori in zori de zi, m-am adancit in munca si am prestat extra hours doar ca sa ajung seara rupta de oboseala acasa si sa nu mai pot gandi. Sa nu mai fiu in stare sa ma gandesc la tine. Te-am scos din gandurile mele si te-am aruncat printre stele, cu atata forta incat ai ramas agatat de-o stea dintr-o alta galaxie, departe, tare departe de mine.

Dar apoi ... apoi a urmat privirea aceea. Dupa atatea luni de tacere ne-am intalnit si te-ai uitat la mine. Timpul s-a mirat si el si s-a oprit in loc. De ce? De ce m-ai privit asa? Nu stiai ca te-am uitat?! Ti-am citit in ochi dorul si tristetea si teama si toate astea, venite pe neasteptate, m-au paralizat. Trebuia sa uit de toate atunci si sa vin sa-mi incolacesc bratele de gatul tau, sa-ti smotocesc putin parul si sa-ti sarut printre lacrimi lobul urechii. Trebuia sa-mi dau seama ca desi te-am aruncat atat de departe, de fapt nici nu ai plecat din inima mea.

Astept ziua de maine. Ziua in care o sa am curajul pe care atunci nu l-am avut. Ziua in care o sa ma privesc cu nesat in ochii tai, iar tu n-o sa-mi spui nimic. La ce bun atatea cuvinte? Cuvintele ne-au facut destul rau in trecut ... ne-au inselat, ne-au dat sperante false, ne-au pus pe jar. Cuvintele spuse cu greu, cuvintele rostite cu jumatate de gura si zambet trist, cuvinte aruncate in mailuri la 2 noaptea, cuvintele pe care nu ni le-am mai spus caci deja era prea tarziu ...
Arunc cu bucurie in foc toate cuvintele astea, sa piara pana si ecoul lor ... maine n-o sa avem nevoie de cuvinte. Maine este ziua in care necuvintele vor vorbi. Necuvintele ne vor incalzi, mangaia, saruta si canta bucuria regasirii. Maine este Ziua Ta. Ziua in care iti voi spune doar aceste cuvinte: "Eu m-am nascut de ziua ta."