Prima ora de dans. SAMBA. Varza. M-am dus din pura curiozitate. Si desigur fiindca era gratis. Si fiindca in programul meu super agitat am gasit 2 ore libere. Stiam de la inceput ca n-avea sa fie decat atat, o singura lectie, nu aveam timp si energie pentru o implicare serioasa intr-un asemenea proiect. N-am inteles nimic. Nici pasi, nici muzica, ritm ... care ritm?! E adevarat ca profu' ne-a spus ca samba e un dans dificil, dar ... care dans? ca parca aveam picioare de lemn. Si m-am mai si postat in primul rand, fix in fata lui (asta da tupeu!), ca sa vad mai bine ce pasi face. De vazut vedeam eu dar ... ce folos? Dupa o ora si jumatate de chinuri, prima lectie de dans a luat sfarsit. Ma bucuram la gandul ca o sa ajung acasa si o sa ma arunc direct in pat, nu-mi mai trebuia nici mancare, nici film, nimic. Am urcat scarile care duceau de la sala de sport de la subsol spre parterul scolii. Imi tremurau genunchii intr-asa hal, ca a trebuit sa ma tin de balustrada. Si trebuia sa mai si zambesc, ca mai erau oameni langa mine care ieseau si ei, isi luau la revedere, pe data viitoare si, ciudat lucru, n-am vazut pe nici unul nadusit asa ca mine ...
Intr-un final, am iesit in curtea scolii, m-am indepartat de ceilalti, am iesit in strada si am respirat adanc aerul care-mi pocnea in urechi. Mi-am dat seama ca zambeam, de data asta firesc, fara sfortare, zambeam cu ochii, cu bratele, cu inima, cu tot sufletul. Iar in sinea mea radeam fiindca nu-mi puteam aduce aminte nici un pas din lectia tocmai incheiata, ma dureau toti muschii, pana si capul imi zumzaia si cu toate astea eram fericita. Fericita si nu stiam de ce. Abia acum stiu. Aceea a fost ziua care mi-a schimbat viata. Ziua care mi-a salvat viata. Ziua in care mi-am adus aminte ca eu m-am nascut ca sa dansez. Si da, ii sunt recunoascatoare primului meu instructor ca a trezit in mine pasiunea pentru dans pe care eu, cu multi ani in urma, in mod logic, rational si cu multa responsabilitate, o inchisesem intr-o camaruta intunecata. El nu ma mai stie, i-au trecut de altfel zeci sau sute de elevi prin salile de curs. Eu insa n-am cum sa-l uit. L-am revazut acum 2 zile la o milonga. Si mi-am adus aminte de prima lectie de dans. Samba. Minunata !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu