LOST

Am urmarit serialul de-a fir a par ... mi-am pus zeci de intrebari de-a lungul anilor si am sperat ca ni se vor servi niste raspunsuri satisfacatoare la sfarsit ... sfarsit pe care-l doream si nu-l doream in egala masura. Ei bine, finalul l-am vazut, iar acele raspunsuri n-au venit ...
Dar ... am primit un raspuns mult mai important, unul la care abia ieri am inceput sa ma gandesc.
Ultimele scene din serial aduc o chestie noua: atunci cand in varianta de viata normala, banala, cea de toate zilele, doua personajele isi intersecteaza destinele, ceva se intampla ... o amintire, un deja vue, o atingere ... si apoi senzatia aceea de regasire unica, completa, fara regrete, totala ... atunci isi amintesc brusc ca au un destin in comun.
Poate si noi intalnim in viata noastra cea de toate zilele persoane care trezesc un ceva in noi pe care nici nu-l putem defini, simtim nevoia de a ne apropia de acea persoana prin prietenie, prin iubire, de ce? nu stim ... si chiar daca ne chinuim sa aflam raspunsul, el se incapataneaza sa stea ascuns. Dar stim cu siguranta undeva in interiorul nostru ca avem ceva de facut impreuna cu aceste persoane deosebite .... (de remarcat si in film ca unii isi amintesc mai usor, altii mai greu si parca se impotrivesc chiar sa se lase purtati de val si sa-si aminteasca).
Si poate, dupa ce recunoastem acest "tipar" de comportament, incepem sa ne punem intrebari: de ce m-am intalnit cu X? de avem de rezolvat impreuna? ce teste importante avem de trecut impreuna in aceasta viata? ah, dac-am sti macar ce avem de facut impreuna, offf!!!
Cate raspunsuri posibile exista la aceste zeci de intrebari similare? Unul singur. Cel din LOST de final de serial. Singurul lucru pe care-l avem de facut impreuna este sa ajungem la Armonie. Armonie interioara, armonie cu ceilalti, indiferent de ce ne-au facut in trecut (vezi si iertarile din ultimele secvente), armonie cu intreg universul si prin toate astea armonie cu divinul.
Privite din perspectiva asta, toate acele intrebari pe care le aveam in minte pana acum s-au evaporat. Sunt precum maya, valul ignorantei care te impiedica sa vezi realitatea. Iar realitatea este de o simplitate ametitoare: iesirea din labirint, plecarea de pe insula, se poate face doar prin acceptare, armonizare, iertare ...
So ... habar n-am daca scenaristii au gandit de la bun inceput tot serialul sau pe bucati sau daca au luat simboluri din 3, 5 sau 8 mitologii si au facut o salata universala si nici daca au numarat cate degete are mareata statuie.
Stiu doar cum m-am simtit eu: lost and found. Am vazut pe ecranul tv-ului exact ideea care mi-a luminat ieri sufletul: ca nu exista "motive" pentru care intalnim diverse persoane in aceasta existenta. Exista un singur motiv: sa gasesti armonia cu acea persoana si armonia interioara.
Dar voi? Voi cum v-ati simtit urmarind lost?