Ham - ham

O zi ca oricare alte. Simpla, banala, cu munca de 8 ore si filmul de seara, in care intalnesti aceeasi oameni cu aceleasi discutii despre lucruri fara prea mare importanta. Cand iesi grabit pe usa intrebandu-te inca daca sa-ti iei umbrela sau nu, n-ai cum sa banuiesti cine iti va iesi in cale. Poate ca daca te-ai fi intors din drum si ai fi cautat umbrela prin cine stie ce ungher, nu l-ai mai fi intalnit. Dar tu pleci in graba, incui usa si dintr-un foc ajungi in fata blocului, calculand in minte cam cate minute o sa intarzii astazi. Deodata ... o frana. Un scancet firav iti ajunge la urechi si instinctiv iti intorci capul in directia din care venea. Il zaresti ascuns intre zidul blocului si o cutie prapadita de carton. Nu poate sa aiba mai mult de o luna. E mic, cu ochii umezi si intrebatori, cu labutele murdare si se uita fix la tine. Iar in clipa in care iti intalneste privirea, parca incepe sa-ti zambeasca, da din codita, dar nu indrazneste sa vina spre tine, te vede cat de grabit esti, sunt atatia care trec in viteza pe langa el. N-ar indrazni sa te tina in loc, dar tanjeste vadit dupa o mangaiere.

Brusc, ai uitat de toate, de seful nervos care iti va cere socoteala pentru intarziere, de aglomeratia din tramvai, de agenda ta incarcata pe ziua de azi. Ai ramas uitandu-te la el pret de cateva secunde, dupa care fara nici un gand te-ai indreptat spre el, te-ai aplecat nitel si ai inceput sa-l mangai. Nu mai putea de bucurie, s-a dat cu burtica in sus, apoi s-a ridicat si a inceput sa se zbenguie in jurul tau. Ti-ai adus aminte ca mai ai niste laptic in frigider si te-ai grabit sa i-l aduci. S-a bucurat de numa-numa. Deja v-ati imprietenit. Si ... nu te-ai mai putut indura sa-l lasi acolo in drum. Asta e ... L-ai luat intr-o mana, te-ai intors pentru a doua oara in casa, ai gasit o cutie mare de pantofi pe care o tot dadeai de colo-colo si i-ai improvizat un culcus dintr-o patura mai veche. L-ai asezat cu grija acolo, l-ai invelit si cum probabil era obosit, a adormit foarte repede. Dupa care ai urcat la vecinul de deasupra cu care obisnuiesti sa mai stai la povesti din cand in cand si care e acasa la ora asta, e liber intreprinzator, i-ai lasat cheile (n-ar fi pentru prima data, tot el iti uda si florile cand pleci in concediu) si l-ai rugat sa treaca in cursul zilei sa vada ce mai face catzelusul. Iar pe drum l-ai sunat pe seful sa-i spui ca intarzii jumatate de ora din cauza unei urgente medicale, dar vei recupera cu siguranta. Toata ziua mintea o sa-ti fuga la jucaria de acasa care ti-a inmuiat deja sufletul, o sa-ti faci planuri ce sa-i cumperi ca sa-i construiesti si lui un culcus confortabil, cum o sa le spui alor tai ca nu mai esti singur (care probabil or sa te critice, cand o sa ai tu timp sa te ocupi de un catel?!), unde e cel mai apropiat cabinet veterinar ca sa-l duci la prima vizita si cate si mai cate ... Te bucuri de pe acum stiind ca cineva te va astepta in fiecare zi sa te intorci de la munca, zambesti din toata inima imaginandu-ti cum veti iesi la plimbare amandoi, in parcuri, dupa fete si cu siguranta ii vei cumpara cea mai frumoasa zgarda. Si neaparat o hainuta pentru iarna.

Entuziasmul inceputului e prea mare ca sa-ti dai seama si ce responsabilitate ti-ai asumat. Nu intuiesti ca poate va veni o zi in care pur si simplu o sa te plictisesti de el, o zi in care sa nu mai fie jucaria care ti-a scurtcircuitat viata, in care o sa fii prea ocupat cu munca si o sa ai prea multe probleme importante de rezolvat, astfel ca el, catzelusul tau, va deveni o corvoada. Evident, o sa-i mai cumperi in continuare de mancare, dar fara sa cauti prea mult, primul lucru care-ti iese in cale, o sa-l scoti la plimbare, dar doar cateva minute pe seara, ca nu mai ai tu timpul de altadat' si o sa te inchizi in camera ta cu treburi, fara sa vezi dorinta nerostita din ochii lui care asteapta macar o mangaiere. Poate chiar o sa gasesti pe cineva, un cunoscut care sta la curte si o sa i-l dai lui, la urma urmei o sa-i fie mai bine in aer liber, nu-i asa? O sa-l duci chiar tu acolo, cu tot cu zgarda aceea frumoasa, o sa-i arati locuinta cea noua si curtea cu iarba. Si o sa-i spui: "o sa-ti fie mai bine aici, o sa vezi ca o sa te acomodezi repede". Si o sa pleci. Probabil nici n-o sa mai treci pe acolo, nu prea e in drumul tau noua lui locuinta. Nu simti insa ca el nu vroia o locuinta noua, nici iarba din curte, nici copiii vecinului care sa se joace cu el. El te vroia doar pe tine, asa minunat cum ai fost la inceput. Atat.

Tot astfel, intr-o buna zi, o sa-ti intalnesti jumatatea. Intr-o zi ca oricare alta. Simpla, banala, cu munca de 10 ore si emisiunea de stiri de seara. O sa-ti scurtcircuiteze viata. O sa te faca sa visezi, sa faci planuri pentru doi si sa faci nebunii pe care doar indragostitii le fac. Entuziasmul inceputului e mare. Stii ce responsabilitate ti-ai asumat? Daca la un moment dat o sa te plictisesti de ea? E drept, e prea la inceput, nu se stie cum vor "evolua lucrurile". Ce veti descoperi impreuna. Deocamdata iti place jocul. Te incita. Iar daca la un moment dat o sa faci o analiza detaliata si vei decide de unul singur ca nu esti pregatit pentru o atat de mare implicare, o sa-i comunici direct acest lucru si o sa subliniezi ca "o sa-ti fie mai bine asa, o sa vezi ca o sa te acomodezi repede". Si o sa pleci. Probabil nici n-o sa-i mai raspunzi la telefon, te gandesti ca asa o sa-i treaca mai repede. Nu simti insa ca ea nu vroia sa astepte pe altcineva care sa-i trezeasca sufletul. Ea te vroia doar pe tine, asa minunat cum ai fost la inceput. Atat.