Banc

Scrisoare catre ea:
"Iubita mea,
Pentru tine as traversa cel mai fierbinte si mai uscat desert, m-as lupta cu stihiile furtunilor pe cel mai agitat ocean, as infrunta cea mai salbatica jungla, m-as avanta pe cele mai reci si mai aride tinuturi de gheata ... as infrunta chiar si infernul.
Trec maine pe la tine. Daca nu ploua."

Banc, banc, dar ... eu l-am trait aievea. Nu demult, cand asteptam cu infrigurare o vizita, in loc de sunetul soneriei am auzit beep-ul mobilului care ma anunta ca am primit un sms care continea un singur cuvant: "Ploua". Un singur cuvant, da, 5 litere, fara nici un semn de punctuatie. Fiind un sfarsit de week-end dupa o saptamana torida, am inceput sa despic firul in patru: adica cum? ploua si hai sa ne bucuram ca se mai racoreste afara / ploua si mai bine inchide aerul conditionat si deschide geamul sa intre mirosul de ploaie proaspata / ploua si nu mai vin ca sa nu-mi stropesc pantalonii mei cei albi?!?

Ploua. E adevarat ca apa "spala", dar poate n-ar fi cazul sa generalizam. Spala si memoria? uitam promisiunile abia facute atat de usor uneori, dupa care (partea interesanta abia acum urmeaza) incercam sa-l convingem pe celalalt si pe noi insine ca nici n-am facut vreo promisiune, ziceam si eu asa intr-o doara ...

Cineva spunea ca promisiunile facute cu sinceritate in cadrul unui cuplu de exemplu isi pierd valabilitatea cand cuplul se destrama. Adica ce sens ar avea sa-i spui "fostului": bine, dar mi-ai promis ca ma duci la Paris ... a fost o afirmatie rostita atunci, intentia si sinceritatea apartineau acelui moment care, uite, a trecut. Sa zicem ca as fi de acord cu afirmatia asta, dar cu o conditie necesara: sa fie clar ca s-a destramat, ca nu mai au de-a face unul cu altul. Dar atata timp cat "oficial" lucrurile merg inainte, cum ramane cu promisiunile facute si nerespectate?

Vedeti voi, tot gandindi-ma la asta, mi-am adus aminte de un vechi proverb romanesc: omul se cunoaste dupa fapte. Ca de spus, spune multe, ce te costa sa arunci niste cuvinte incolo si-ncoace? Fac parte din design, nu-i asa? Si in cazul asta, cu practica stam mai prost.

Morala? Nu mai vreau sa cred in vorbe. Doar in fapte. Sper sa-mi reuseasca cat mai des.
Si morala asta ar trebui sa mi-o aplic in primul rand mie. Sa ma tin adica de promisiunile facute mie. Pai daca eu n-o sa fac asta, cum sa mai pretind de la altii?
Asa ca pentru astazi - promit ca de acum incolo sa cred doar in fapte.