Azi mi-am adus aminte ... da, mi-am amintit ca acum cativa ani (si ce mult mi se pare de-atunci, nu-mi vine sa cred!) ma simteam atat de apropiata de tine ... cum rar se petrece intr-o viata de om. Poate ca la inceput, cand ne-am cunoscut, n-a fost cine stie ce, n-am avut nici un "zvac", nici o premonitie, dar usor-usor lucrurile, evenimentele, emotiile, ideile si soarta ne-au apropiat. Ne-au imprietenit. Atat de mult incat comunicam telepatic de multe ori, stiam ce vrei sa spui inainte sa rostesti al doilea cuvant din fraza si intelegeai ce spui doar dupa ce pronuntam un simplu titlu.
M-am bucurat atunci de starea asta, fireasca, binefacatoare, linistitoare. Si credeam in ea. In ceea ce ne lega, in prietenia noastra, in viziunea noastra comuna asupra lumii. Dar asta a fost atunci, demult ...
Acum ne-am indepartat tare mult. Eu intr-o lume (aceeasi in care eram si acum cativa ani). Tu - in alta. Da, ne vedem, vorbim, zambim, ne trimitem mailuri si uneori ne mai facem si complimente. Dar nu mai suntem pe acelasi drum. Drumurile noastre au devenit paralele. Nu stiu daca, asa cum se spune, paralelele se intersecteaza la infinit, dar acum as vrea sa fie adevarat. Nu mai stiu ce vrei, in ce mai crezi ori daca mai crezi in ceva, dar stiu (da, asta stiu sigur!!) ca si tu iti mai aduci aminte de cum ne simteam in trecut.
Oamenii se schimba in timp. Da. Si intr-o directie si-n cealalta. Sau poate doar se manifesta adevarata natura interioara. Dar nimeni nu ajunge 100% alb sau negru. Azi m-am uitat la tine si am simtit asta. M-am uitat in ochii tai si pentru cateva clipe m-am teleportat parca in trecutul acela in care intre noi era pace si armonie (nu e nici o figura de stil). Si am vrut sa te caut, dincolo de noua ta haina. Oare o sa te regasesc vreodata? Am ajuns acasa si am plans. De dor. Da, mi-a fost dor de fosta mea prietena ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu