Lucrurile care nu se spun - se pierd. Asa suna o reclama acum cativa ani pentru un operator de telefonie mobila. Desi mesaul era clar de la bun inceput, mi-a luat ceva timp pana sa vad diferitele lui fatete...
Vorbim. Zilnic. La telefon, face to face, in familie, la birou, in statia de autobuz si de multe ori singuri in mintea noastra. Iar uneori vorbele iau forma materiala a literelor ce contureaza cuvinte, fraze, semne de punctuatie rebele trimise la distante kilometrice catre un alt suflet. Dar ... ce transmitem? cate din aceste cuvinte inalta si cate coboara? Ne este atat de usor atunci cand suntem suparati, enervati, dezamagiti sa dam glas tuturor nemultumirilor noastre incat nu mai e nevoie de nici o pregatire prealabila. Cel de langa tine a gresit? Gata, ai luat foc, i-ai aruncat deja in brate un puhoi de vorbe usturatoare. Nu trebuie nici macar sa faci efortul sa le gandesti, e suficient sa deschizi gura si ele isi iau zborul, de parca ar sta inghesuite in mansarda mintii tale, zbatandu-se sa iasa la suprafata.
Paradoxal - pe cat de usor ne e sa ne exprimam in momentele acestea de sub-energizari, pe atat de greu este sa ne gasim cuvintele atunci cand avem ocazia sa multumim cuiva care ne-a ajutat sau ne-a fost alaturi, sa mangaiem pe cineva de langa noi, sa spunem cuiva ca ne este drag sau ca ii apreciem simpla prezenta. Atunci am vrea sa dam bir cu fugitii, sa faca altcineva asta in locul nostru, adica da, parca-parca am simti ceva recunostinta, dar daca ar vorbi o alta persoana in locul nostru, ce bine ar fi ...
De ce ne e atat de la-ndemana sa vorbim de rau pe cel de langa noi? sa barfim, sa-l luam in zeflemea, sa-l ironizam, sa-l demoralizam? Si de ce pare atat de greu sa ne exprimam uitandu-se in ochii cuiva recunostinta, aprecierea, iubirea? de parca deodata am deveni mai mici, mai slabi, mai neputinciosi?
Traim oare intr-o lume cu valori inversate? In care cel care da cu pumnul in masa este cel respectat pentru ca, nu-i asa, este cel puternic, iar cel care se daruieste pe sine cu tot cu sentimentele sale simple si curate este cel slab si usor de dominat? A devenit iubirea o slabiciune? Sau este doar jocul universului care ne indeamna sa cautam esenta dincolo de aceste aparente?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu