"Eternal sunshine of the spotless mind"
http://www.ted.com/talks/lang/rum/brene_brown_on_vulnerability.html
Cineva mi-a recomandat sa vad filmul cu Jim Carrey. Film pe care am incercat sa-l vad acum cativa ani, dar n-am reusit sa trec de primele 15 minute, mi s-a parut de-a dreptul o aiureala. Acum am rezistat (vedeti, cat de mult conteaza o recomandare) si n-am regretat. Probabil ca prima data, atunci cand am incercat sa-l vad, inca nu era momentul potrivit sa-l si inteleg. Aceeasi persoana mi-a trimis si link-ul de mai sus, cu un interviu cu Brene Brown. Despre puterea vulnerabilitatii. Doua materiale diferite. Aceeasi idee.
Filmul arunca pe piata o idee nastrusnica pe care multi dintre noi ar fi foarte tentati s-o adopte fara ezitari, cel putin la prima impresie. Anume ca ar putea exista o procedura prin intermediul careia ai putea indeparta din creier amintirile despre o anumita persoana din viata ta. Toate amintirile. Si te-ai trezi a doua zi dimineata fara sa mai sti ca acea persoana a insemnat ceva pentru tine, ar fi un strain ca oricare altul pe langa care treci zilnic pe strada. Ar fi oare posibil? Si daca ar fi, oare ne-am dori asta? am fi capabili sa recurgem la asa ceva? Unii din noi probabil ca da. Nu pot sa neg, m-am gandit la cateva persoane (putine totusi) care ar face o cerere la Comisia de Stergere a Amintirilor sa ma scoata de pe index. Straniu ...
Stiu, sunt momente, zile ori perioade in care tentatia de a scapa de acele amintiri dureroase e atat de mare, incat ti-ai dori sa poti face asta. Sa stergi din memorie suferintele, chinurile, la urma urmei la ce folosesc?! Este momentul sa fac o remarca. Filmul vorbeste despre o interventie la nivel neuronal pentru eliminarea acestor amintiri. Personal nu cred ca amintirile in sine sunt "periculoase", ci incarcatura emotionala asociata lor. Fara aceasta incarcatura emotionala, amintirile nu sunt decat niste poze statice, fara viata. Asadar cred ca ar fi mai adecvat sa vorbim despre emotii, despre posibilitatea de stergere a celor negative, despre sansa de a selecta ce emotii sa pastram si pe care sa le stergem.
Si asa pot face legatura cu interviul despre puterea vulnerabilitatii. Iata ce spune Brene Brown dupa ce a studiat aceasta tema: "nu poti sa anesteziezi selectiv emotiile" Adica nu poti alege sa ai acces doar la emotiile pozitive, iar pe cele negative sa le ignori. Si aici se pare ca nu merge cu jumatati de masura. Totul sau nimic. Daca alegi sa nu mai suferi, cum te-ai mai putea bucura?
Si uite-asa ajungem la titlul de la inceputul postului.
Cand iubirea va face semn, nu ezitati. Investiti in iubire ce aveti mai de pret: pe voi insiva. Si asumati-va riscurile ce decurg de aici: de a fi ranit, de a astepta ca ea sa fie acceptata, de a astepta ca ea sa fie acceptata si pana la urma sa nu fie, de a fi neimpartasita, de a se consuma dupa o perioada de timp, de a fi neinteleasa ori blamata sau interzisa, de a trebui sa lupti pentru ea. Sunt riscuri inerente, enervante, dar imposibil de evitat daca iti doresti premiul I.
Asa se termina si filmul. Cei doi isi asuma in final riscul ca la un moment dat pur si simplu sa nu se mai placa, sa se plictiseasca, sa fie enervati de ceva din ce face celalalt. Isi asuma acest risc cu inocenta de copil care rade din toata inima.
Garantii? Una singura. Doar asumandu-ti aceste riscuri, neincercand sa-ti reprimi emotiile negative, poti ajunge acolo unde visezi - in Iubire. Poti ajunge. Nu e sigur ... dar altfel nu poti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu