Oameni

Acum 3 luni si ceva am mosit o pisica. De la blocul vecin. A nascut 3 pui cat o jumatate de palma. Si fiindca afara era frig, ei mici, iar mamica lor obosita, am improvizat dintr-o cutie si un prosop de baie un culcus cald pentru proaspata familie. Care a devenit prilej de pelerinaj zilnic sau de 2 ori pe zi ca sa le duc de mancare, apa, sa le mai scutur asternutul si sa ma joc cu puii. Mamica lor nu era singura, avea si companie: un motanel tinerel (tatal, cred eu) si o alta mata cam speriata (matusa, in acceptiunea mea). Adica familie mare, nu gluma.
M-am mirat cand am constatat ca pisicile incepusera sa ma simta de departe, de cand ieseam din scara mea de bloc si ma indreptam spre scara unde isi aveau locsorul. Incepeau sa alerge spre mine, apoi pe langa gard si pana la castronul cu mancare, povestindu-mi in fiecare dimineata de-ale lor. Si uite-asa am inceput sa gust fiecare dimineata. Am vazut cum creste iarba, cum inverzesc copacii, m-am imbatat de mirosul florilor de iasomie si de aerul rece al diminetilor de primavara.
Puii au crescut, au inceput sa iasa singurei din cutie si sa exploreze mica lor lume, apoi s-au cam imprastiat. Cele doua fetite stau mai mult printr-un subsol intunerat, baietelul in schimb se-alearga cu celelalte mate toata ziua.

Ieri dimineata cand m-am dus sa le duc niste crontonele - surpriza: culcusul lor si castroanele de mancare si apa disparusera, iar poarta spre mica gradina din fata blocului era blocata cu o sarma imposibil de desfacut fara patent. Am reusit pana la urma sa strecor prin gard niste mancare si un bol mic cu apa, dar stau si ma intreb: pe cine a deranjat atat de tare pisicutele astea nevinovate?!
Probabil pe niste oameni departe de ei insisi.
Oameni? ...........................................................

Acum e deja noiembrie. Si frig. Din cei trei pui a mai ramas unul singur, s-a facut mare si e tare jucaus. Dar mai sunt 2 pui mici, de vreo doua luni, ai unei alte mate. Azi i-am vazut stand zgribuliti, unii intr-altii ca sa se mai incalzeasca putin, langa peretele blocului, pentru ca nu mai au cum sa intre in subsol sa se incalzeasca si nici in alta parte nu pot merge. Nu stiu, zau, ce-or sa faca la iarna. Maine dimineata am vorbit cu un nene sa-mi mai dea o cutie mare si (sper sa nu ma ia nimeni la ochi cand) o sa sar gardul sa incerc sa le amenajez cat de cat acolo. Dar asa m-as bucura sa se gaseasca niste familii iubitoare de pisicute sa le salveze ...