Omul cat traieste-nvata, spune un vechi proverb. Da, cu o singura conditie: sa nu plece de la premisa "lasa, ca stiu eu mai bine ...". Fara deschiderea necesara pentru a asimila ceva nou, fara dorinta de a "cunoaste" de fapt, nu prea poti evolua. Valabil in orice domeniu.
Stiu persoane care fac 2-3 cursuri de dans (sau 20-60), dupa care gata, ei stiu sa danseze. Nu contesta nimeni ca n-ar fi asa, dar ulterior momentului unor astfel de afirmatii potentialul de invatare devine tare mic. Pai daca "stii" deja, ce-ai mai putea invata?! Logic.
Cineva mi-a spus la un moment dat: "te cunosc mai bine decat te cunosti tu". Asta in conditiile in care cu cateva luni in urma am fi trecut unul pe langa celalalt fara sa ne salutam (ca nu ne facuse nimeni cunostinta, nu de altceva). Pai sa nu te bufneasca rasul la asa o chestie? Adica eu stau cu mine de cativa zeci de ani si tot ma mai surprind cu unele lucruri pe care le fac, gandesc, simt. Tot apar momente in care nici eu nu ma mai inteleg si caut sa scormonesc in adancul fiintei mele sa vad ce mai gasesc. Iar acel cineva ma cunoaste mai bine decat ma cunosc eu. Cat de tare e!!! O super-ulta-poli capacitate.
A te cunoaste pe tine e o calatorie. Care dureaza toata viata. A-l cunoaste pe celalalt e o calatorie la patrat - incepand sa-l cunosti pe celalalt, te descoperi si mai mult pe tine.
"Stiu ca nu stiu nimic" - ul lui Socrate e primul pas catre cunoastere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu