Iertarea

"A ierta inseamna a elibera un prizonier si a descoperi ca acel prizonier ai fost chiar tu."

Se spune ca greseala recunoscuta e pe jumatate iertata. Se mai spune si ca cea mai mare pedeapsa pentru o greseala nu este cea data de societate, ci de judecatorul din interiorul nostru. Inchisoarea facuta de societate, cu zidurile construite pe o bucata de pamant la marginea orasului sau cea facuta de noi cu zidurile pe care singurei ni le construim, care din ele e mai apriga? Societatea te poate "condamna" la un an, doi, cinci de detentie. Dar tu? Tu te poti condamna pe viata. Si nu oricum. Ci exponential in timp. Cu cat trece mai mult timp, cu atat mai mult te poti afunda in acel noian de reprosuri si autocritica care construiesc zidul tau de izolare. Zidul care te izoleaza de lume, de divin, de tine insuti.
Incerc sa privesc tema iertarii din doua perspective.
Unu. Cine iarta? Cred ca suntem trei. Eu, tu si divinul. Trei parti egale. Cand ma ierti tu? probabil o sa-mi spui. Cand ma iarta Dumnezeu? probabil o sa simt. Cand ma iert pe mine insumi? atunci cand voi gasi o cale de a-mi rascumpara greseala. Si asa ajungem la a doua perspectiva.
Doi. Cand este o greseala iertata? Nu e suficient sa fie marturisita. Nu e destul nici sa fie regretata cu sinceritate. E nevoie de un plus ca sa contrabalanseze. E nevoie sa faci ceva, concret, pentru a o anula. Pentru a-ti asuma o greseala nu e suficient sa spui da, am gresit, mi-o asum ... cum ti-o asumi? fa ceva in schimb: ajuta o batranica sa treaca strada, planteaza un pom sau adopta un catelus. Ceva ce simti cu adevarat sa faci si poti face din toata inima, nu doar asa de fatada, ca nu tine.
Iertarea se face in timp. Dar nu asteptand sa treaca timpul pur si simplu, ci folosindu-l pentru a face acel ceva de compensatie despre care am amintit. Altfel ... timpul se va scurge in defavoarea noastra. Greseala nereparata pare sa creasca in timp si devine o mega-greseala.
Desigur, sa nu uitam ca succesul il obtinem atunci cand nu repetam greseala, acesta e si modul nostru de a dovedi ca am constientizat.
Oare orice greseala poate fi iertata? E o intrebare la care cred ca fiecare va trebui sa gaseasca raspunsul in el insusi. Dar fara sa se grabeasca. Sa-si aduca mai intai aminte de pildele din biblie, de iertarea pe care Iisus a dat-o talharului de pe cruce, de indemnul lui de a arunca cu pietre adresat celor care se considera fara pata si altele de acest gen.
Oare ce e mai greu? Sa fii iertat de ceilalti sau de tine insuti? Care e cel mai sever judecator al tau, tu sau ceilalti? Si in final, ce anume ne ajuta sa iertam? Iubirea si credinta. Iubirea fata de ceilalti si fata de noi insine. Credinta ca greselile pot fi iertate si indreptate. Iisus ne-a oferit aceasta mare lectie a iubirii si a iertarii. Poate ar fi potrivit ca macar din cand in cand, mai ales acum, cand sarbatorim nasterea Lui, sa ne amintim cuvintele Lui: "Cand veti ierta oamenilor gresealele lor, ierta-va si voua Tatal vostru Cel ceresc." (Matei 6.14)